Urînd toamna..

Toamna pustie 

Ce greu te duc in spate,

Esti plina de-amintire
Ai coame incilcice ,
Ai zdrentile lasate .
Ducindu-te pe dealuri,
Aduci roade si-atit
Muncesti o vara-ntrega 

Ca iapa ori o-ntreci.                      

Ne-aduci pina sub prispe

Tornadele de ploi,
Ne-mbraci pina sub fuste
Ciorapii de noroi.
Nu vreau sa ne sfadim
La cap nici sa te bat,
De-ai fi sa intelegi
Ai zace unde zaci.
Robesti o viata-ntreaga,
Nu ai cind sa mai stai
Batuta-n cui de tinta
Tu sclav parca ne ai.
Esti poate o istorie,
Insa fara-nteles
Neauzind-o surzii
Au zis c-au inteles,
Ca nu ai nici un dar,
Decit sa ne aduci
Balade de bostani
Si cosuri plini de nuci.                               

Aici trecut-au vreme

Si moarte tu nu ai,
Te-ngheata chiar si iarna,
Iar tu tot nu te dai.
Rea esti tu anotimpe,
Nici focul nu te-nghite
Si crengile te leapada
Cararile-ti urite.

Traire: Fara motivatie , Urind-o in tot felul !

Autor: Buzdugan Ana Gheorghe