Powered By Blogger

luni, 30 iunie 2014

De ce scriu cind scriu?

  •    De ce scriu cind scriu ...   !?
  • ... pentru ca ... !!




   

Mi-am pus intrebarea de ce scriu cind scriu?! ... si de fapt ajung dar nu ajung la un careva concret! Ma obosesc dormind iar relaxarea isi face desteptarea doar atunci cind iman din mine idei... Nu pot nici eu sa inteleg ce scriu deodata, gindurile apar legind cuvint ce trage un alt cuvint din urma... pina ajung si la tematica ce i-o pun tot in cele din urma ca ultima.. Nu ma gindesc niciodata ca ar trebui ceva sa scriu si sa ma bazez pe o tema pusa pe program, totul vine de la sine cind scriu doar primul cuvint... Nu stiu de unde mi se trage si chiar nu ar avea de unde, nu am radacini de la care as porni sau mai pe exactitate de la care as face o prelungire de rudenie cu asta vena in singe!Sunt de-abia la inceput si nu pot sa gindesc ce o sa ajung miine,pentru ca simplu sunt si eu ca om.. imi innebunesc capul cu ideile ce se lasa in tematici de la orice colb lasat uitarii care ma face sa scriu si sa mai plec in planeta mea mai departe.. A-mi impartasi gindurile e un motiv de-ami petrece ziua zimbind si de a fi complet implinita ! Scriu, ca scriu , ce scriu , nu scriu, ci gindesc ceea ce scriu .. Asa se leaga fiecare combinatie a multor idei ce se aseaza intr-un sclad de fragment ce pina la urma ajung la un intreg de-a o putea-o publica. Astea se petrece si in zile, si in ore si in minute chiar , totul depinde de pasul de pornire si in ce stare de situatie ma aflu pe moment si la moment!   
                                                



           
     Idee bazata pe concluzie

''ma satur de zile de odihna in care nu imi supun gindirea unui efort al instaurarii unui nou conceput, unui nou initial ce o public de fiecare data cu  o placere imensa... O fac pentru lumii mele din interior!  ''













Autor  :
Buzdugan Ana Gheorghe   

miercuri, 11 iunie 2014

Mama, nu mai pot..

cind plinge mama, nu mai rezist nici eu..

 Si cit o sa continue asa..o viata intreaga a stat ambulanta la poarta noastra... De ce nu pot sa te am fericita mama, de ce trebuie mereu sa te chinui si sa induri toata suferinta asta.. Ma doare ca nu pot sa fac nimic,,ca numai ies in intimpinarea salvariei,ca doar asta pot sa fac,ca altceva nu am invatat sa pot.. Nopti la rind ma rog Domnului sa mi se de-a suferinta asta mie numai ca sa nu te mai vad asa..Mie dor de zimbetul tau ce demult nu a fost asezat pe chipul tau..Vreau sa strig, sa urlu ,sa dau tot din mine, sa fac ceva, macar ceva ... ceva ce ar aduce in folos..nici nustiu.. imi plinge inima ,sufletul, am ochii inlacrimati, am durere in mine ..  Mama insemni mult pentru mine, vreau sa stau sub mingierea ta, vreau sa cintam amindoua, sa zimbim zile in rind cum stiam numai noi , sa gustam din mincarea facuta cu dragoste ca inainte..Cu ce am gresit noi de avem in casa noastra asa pacate care ne dor....Vreau sa zimbesc, vreau sa creez o lume noua, o viata in care sa dau tot ca sa te am sanatoasa... Ajuta-ma Dumnezeule sa imi vad fiinta draga din nou implinita , din nou mindra de ceea ca este pe pamint, de ceea ca este mama si ca are pentru cine trai...  Te implor Doamne, ea mi-a da viata si sunt gata sa-mi dau si eu viata pentru ea.. Ajunge Doamne atita suferinta, fie-ti mila de noi, nu mai pot sa indur si cad si eu ...  Nu mai pot scrie....nu am cuvinte sa explic , nu vreau sa o mai vad plingind..imi iubesc mult mama.. Ea e cea mai buna maicuta!!! 


Ana B.G.